VW Polo Bluemotion

Dar să vorbim şi despre preţul de 14.396 de euro fără taxe, adică de circa 17.000 euro DDP. La început pare cam piperat pentru o maşină de clasă mică, una care, pe deasupra, nu consumă prea mult sub versiunea obişnuită, fie ea Trendline sau Comfortline, cu acelaşi propulsor diesel de 1,4 litri.

Însă ideea de Bluemotion nu este atât de neinspirată. Această tehnologie poate fi rezumată practic în felul următor: un motor foarte eficient, o cură de slăbire, o cutie de viteze cu un raport mai lung şi câteva modificări, să zicem, aerodinamice.

Emisiile de CO2 nu depăşesc 100 g/km, ceea ce este foarte, foarte puţin. Practic, ai nevoie de o maşină electrică pentru a te dovedi mai prietenos cu mediul înconjurător decât dacă ai avea un un Polo Bluemotion.

Motorul TDi de 1,4 litri este unul absolut obişnuit, cu excepţia turbinei cu geometrie variabilă, setată în aşa fel încât să ofere eficienţă maximă la turaţii joase. În materie de frâne sau suspensii, Polo Bluemotion se opreşte şi se conduce absolut la fel ca orice alt Polo. OK, poate cu excepţia GTI-ului.

Estetic, schimbările sunt subtile şi rezidă în formele mai aerodinamice ale spoilerului şi ale grilei radiatorului, în timp ce roţile (extrem de subţiri) au rolul de a reduce din rezistenţa la rulare – ceea ce ajută într-adevăr atunci când te gândeşti mai mult la economie decât la stabilitate la viteze mari.

Cabina? Identică şi ea aceleia a unui model obişnuit.
După o săptămână alături de Polo Bluemotion, nu pot critica foarte tare această maşină. De fapt, sunt sigur că, dacă motorul era mai rulat, consumul ar fi fost şi mai mic, iar Bratu, redactorul nostru şef, nu ar mai fi făcut glume de genul “Să nu mai mergi cu frâna de mână trasă!” la adresa mea.

M-am urcat la volanul unui Polo Bluemotion într-o marţi dimineaţă, având deja un scop foarte bine stabilit. Voiam să văd dacă este într-adevăr posibil să scoţi un consum mediu de 3,8 litri la 100 km/h, aşa cum îmi indica fişa tehnică a acestui model.

Dar ştim cu toţii cât de discutabile sunt asemenea date tehnice, mai ales atunci când ai de gând să-i faci cunoştinţă unui automobil cu traficul bucureştean. De aceea, am fost foarte sceptic încă de la început. Plus că maşina cu pricina nu avea decât 1.400 km la bord, ceea ce însemna din start că, în ciuda unui rodaj complet, aceasta ar mai fi avut nevoie de cel puţin alte câteva mii de kilometri pentru a putea oferi o eficienţă maximă în materie de economie.

Trecând însă de la teorie la practică, am pornit la drum în afara oraşului, în căutarea acelui consum care să justifice diferenţa de circa 3.000 de euro dintre un Bluemotion şi un Trendline 1,4 TDi standard.

Pot spune sincer: prima impresie a fost că mă aflu pur şi simplu la volanul unui Polo obişnuit; mai mult, al unuia care nu se mişca deloc rău, mulţumită celor 80 de cai-putere şi aproximativ 200 Nm.

La scurt timp, computerul de bord îmi arăta 7,0 l/100 km, aşa că am început să cred că maşina era mai degrabă “fâşneaţă” decât economică. Am decis să mă întorc acasă, punând capăt unei zile nu foarte pline de succes pentru noul Polo Bluemotion.

După aceea, însă, au urmat câteva zile de mers numai prin oraş, numai la ore de vârf, numai bară la bară… iar rezultatul a fost uşor surprinzător pentru mine, deşi probabil deloc surprinzător pentru cei ce-şi dedicaseră timp şi resurse pentru a pune la punct această tehnologie.

Consumul, care putea fi deja catalogat drept urban, nu a mai crescut. Un mers absolut normal. Cu tot cu eventualele depăşiri mai rapide acolo unde a fost nevoie, maşina a reuşit să păstreze consumul între 7 şi 7,3 litri la suta de km. Şi până la urmă aici nu vorbim de un motor extraordinar de mic. Are totuşi 1,4 litri şi 80 de cai-putere, nu 65 ca multe alte unităţi turbodiesel. Într-un oraş extrem de aglomerat, nu s-a comportat deloc rău.